Corespunderi

Corespunderi

de Charles Baudelaire

Natura e un templu ai carui stalpi traiesc                   

Si scot adesea tulburi cuvinte ca-ntr-o ceata;              

Prin codri de simboluri petrece omu-n viata               

Si toate-l cerceteaza cu glas prietenesc.

Ca niste lungi ecouri unite-n departare                       

Intr-un acord in care mari taine se ascund,                 

Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,                

Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund.

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii

Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii

- Iar altele bogate, trufase, prihanite,

Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,

Ca moscul, ambra, smirna, tamaia care canta

Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncanta.

(traducere de Al. Philippide)

Interpretare

Poezia "Corespunderi" ("Correspondances") statueaza momentul afirmarii unei noi tehnici poetice, simboliste, aceea de a stabili o corespondenta intre culori si sentimente sau intre muzica si o anumita stare de spirit: "Natura e un templu ai carui stalpi traiesc/ Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata;/ Prin codri de simboluri petrece omu-n viata/ Si toate-l cerceteaza c-un glas prietenesc." Omul isi petrece viata in mijlocul unor "paduri de simboluri", care il observa si il definesc existential. Reliefarea simbolurilor este un act de creatie poetica perfecta, prin senzatiile eufonice si sinestezice care imbina sunetele si culoarea in corespondente depline, extrem de sugestive: "Ca niste lungi ecouri unite-n departare/ intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund."
Metafora "codri de simboluri" este expresia cea mai concreta a lumii pline de mister, pe care omul modern nu o mai poate descifra. Senzatiile eufonice sunt ecouri indepartate ale acestei lumi, ca soapte ale unui univers nelamurit, ale lumii transcendente de simboluri, reflectate in universul cotidian. Senzatiile olfactive completeaza imaginea acestei lumi ascunse: "Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii,/ - Iar altele bogate, trufase, prihanite...". incarcarea de semnificatii este maxima, senzatiile "Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tamaia, care canta/ Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncanta."

 Simbolurile trimit simtirii lirice sugestii auditive si vizuale inedite, schimband modul de perceptie a realitatii, prin senzatiile ce creeaza starea de elevatie extrema a fiintei.